Ecou

     Mă întreb ... oare ce`i în sufletul ei acum ... oare ce simte ea în momentul acesta ..... tot timpul mă chinuie tot felul de întrebări, ca un ecou răsună în mintea mea .... de dimineaţă pînă seara o am în gîndul meu .... încep să mă obişnuiesc cu durerea ... devine rutină în viaţa mea .... ce trist! Încer să`mi ridic moralul, mult prea greu. De fiecare dată cînd o văd, mă înmoi, simt cum fuge pămîntul de sub mine ... vreau s`o iau în braţe şi să nu`i mai dau drumul, dar mă abţin, atîta durere .... dar mă abţin .... Mă simt sufocat de fiecare gură de aer care o inspir, fară ea .... simt că totul se sfîrseste ...şi cuvintele, ce zi de zi îmi alină starea asta de kkt, se pierd în neştire ... sunt gol .... din ce în ce mai gol .... mi`e frică ... mi`e frică să rămîn fără cuvinte :(  cît de mult poate însemnă niste cuvinte atent legate  .... de`a lungul istoriei ... ele au schimbat vieţi, a creat atîtea minunăţii ... dar totodată au adus moarte, războaie şi disperare ....
   Ca o sticlă goală sunt ... unde pe fundul ei se zbat patetic cîteva picături de viaţă .... sunt sigurele care mi`au mai rămas ..... asta sunt eu .... un nimeni .... fară strop de fericire`n el ... 
    Confuz, încerc să fac ceva, să`mi creez un drum, dar sunt mult prea îngropat în ..... nici nu mai ştiu cum să`i spun ... prefer să tac ... da ... am să tac .... de tot! poate aşa e mai bine! Mi`e frig ...cu toate că sunt îmbrăcat. Mă uit în jurul meu, nu stiu ce caut dar mă uit ... derilez? nu cred ... sau ... cine ştie ....
   Dumnezeu să`l ierte! azi l`am condus pe ultimul drum pe Cornel. Nu ştii cine e Cornel?? e un prieten foarte bun de familie şi cred că e si neam cu mine. Atîta lumea te`a condus Cornele .... de ce ne`ai părăsit atît de repede ... doar la 49 de ani ... cît de trist! Te face să te gîndesti la viaţa ta, ce ai realizat pînă acum, unde eşti şi ce mai ai de făcut ... pentru că moartea nu are ochi, nu are inimă sau suflet ... loveste pe cei bătrîni, dar şi pe cei mai tineri ... unii dintre noi plecăm mult prea repede din această lume, fară a spune vreodată " te iubesc"   părinţilor sau persoanei iubite .... Stau şi mă gîndesc ... eu nu le`am spus niciodată lucrul acesta, deşi ei ştiu asta. Dar dacă Dumnezeu mă cheamă la el?! nu aş vrea să plec fară a le rosti acele prea frumoase cuvinte ....şi... nu aş vrea să plec fară a o mai strînge la piept pe ea .. măcar pentru o secundă ... să`i mai simt buzele dulci, ce de fiecare dată imi luau respiraţia .... erau singurele clipe în care putea trai fară oxigen ... şi aş vrea vrea să`ti pot spune Te Iubesc puiul meu ... rămai cu bine! apoi pot să mor ... cu sufletul împăcat.
   
    E puţin după ora două ... încă mai ascult piesa " spune`mi adio"  , parcă mă regăsesc în ea ... nu ştiu ... nu mă pot sătura de piesa asta.
   Nu am somn ... ies pe geam şi privesc cum plouă ... e trist cerul... involuntar, mă uit la geamul ei, mă doare! E lumină, dar de la televizor, cu siguranţă l`a uita deschis, nu obişnuieşte să stea atît de tîrziu .... nu ştiu cît mă cunoşti, dar una din calităţile mele e să ascult, şi oameni şi natura ...în special ploaia. De mic copil am învăţat să ascult acest minunat fenomen al naturii .... am învăţat să`l înteleg şi să`l iubesc, că şi cum ar face parte din mine. Ploaia mă defineşte într`un fel, sunt un infinit de picături care doar cine vrea şi are acea calitate deosebită, mă poate simţi ... dar aşa cum mulţi fug şi se adăpostesc atunci cînd plouă iar puţini se bucură de darul Dumnezeiesc ... atît de puţini mă pot simţi şi pe mine. Sunt o carte deschisă şi totodată misterioasă, crezi că mă cunoşti, dar de fapt ştii foarte puţine despre mine!


   E deja 3 .... mă doboară somnul ... dar încă mai scriu. Am reuşit să citesc cîteva bancuri, să mă mai amuz un pic ... uite două ca să răzi şi tu un pic ;P

     Profesoara vorbi mult despre scopul vieţii şi rolul omului în societate. Apoi întrebă:
- Copii, ce aţi dori să auziţi în timpul înmormîntării voastre?
Vasile:
- Aş dori ca oamenii să spună că am fost un medic extraordinar, că am salvat viaţa multor oameni...
Maria:
- Dar eu aş dori ca toţi să spună că am fost o soţie bună, o mamă şi o bunică, să mă iubească toţi.
- Dar tu, Ioane, ce ai dori să auzi?
- "Priviţi! Se miscă, se miscă!!!"  
     =]] =]]


     Într-o familie erau doi fraţi. Unul era pesimist şi altul extrem de optimist. De Crăciun, parinţii celor doi fraţi se hotărăsc să le dea o lecţie. Pesimistului îi cumpără o bicicletă, iar optimistului îi pun sub brad, într`o cutie, o balegă. Dimineaţa ajunge primul pesimistul, care găseste bicicleta:
- Aaaa, o bicicletă. Am să ies cu ea afară şi sigur o să dea o masină peste mine sau am să cad şi am să mă lovesc... nu o vreau!
Optimistul găseşte cutia şi începe să caute:
- Trebuie să fie pe aici, pe undeva, căluţul...
 vaiii :)))))))


   Am să`ti dau o reţetă super tare ... ceva care poţi coace cînd te plictiseşti ;P    Colored Smoke Grenade 8->